COPILUL DIN NOI

A fost o dată, ca niciodata o fetiță. Sau poate chiar un baietel. Oricum un copchil. 
Și se făcea ca a dat cu nasul de-o oglindă. Mirări, incruntări, uimiri, zâmbete si….. mai apoi ințelegere.
Mai apoi a fost o carticică cu desene de colorat. Și dupa ea a venit o altă carticică cu poze. Unele alb negru, altele colorate.
Pe urmă au venit sertarele și caseta cu fotografii a familiei. Printre ele copilul s-a descoperit din nou, altfel decat in oglindă, mai mic. Alături de toată povestea familiei, cu bunii, cu matușile, unchii, verii si prietenii.
Și tot așa zi de zi se adunau imaginile in jurul lui, până a ințeles de la tata, de la matușa, apoi de alți copii mai răsăriti că exista o cutioara magică, care face clic si răpește cumva imaginile oamenilor, inghesuindu-le undeva in străfundurile ei.

Pe urma au venit si misterele: tata se ducea cu inghesuielile din cutioara fermecată si le desfereca cumva în întunericul băii. Credea copilul că după ce tata le desfereca, acestea fiind multe si mari, de abia incăpeau toate in baia mică, le baga in apă, le apreta, le usca agățându-le-n cîrlige, le calca, si le facea păturele, cât sa incapă intr-un buzunar. Cum făcea mama cu rufele, pe care le baga apoi in șifonier.

Dupa cele le păturea bine pe toate, in cartonele, le aducea in casă, i le punea in mijlocul patului, si ii povestea despre oamenii de acolo, despre locurile pe unde se aflau oamenii, si alte locuri pe care copilul le vedea astfel pentru prima dată.

Mai apoi, cand toate cartonelele, cu oamenii ingrămădite in ele, au inceput să lege poveștile, a dispărut frica de intuneric si copilul a intrat in baia mică, curios. Acolo, intr-o roșeată a ințeles cum se înfiripează oamenii din cutioara fermecată.

Dar lucru curios…. nu era deloc greu să ii faci din ce în ce mai mici, si să îi bagi in cartonele. Și copilului i-a placut trebușoara asta. Intr-atat de tare încât dupa o vreme i-a cerut tătalui cutiuța fermecată.

După ani de joacă cu cartonelele si cutia fermecată, copilul a crescut, a devenit matur. Pe nesimțite lucrurile din jur se tot schimbau. Filmul s-a transformat in imagini digitale, echipamentele de developat din baia veche s-au comprimat in tot felul de softuri. La inceput s-au inghesuit prin calculatoare, pe urma prin telefoanele mobile, pe urma si-au luat zborul prin tot felul de drone, revenind ușor-ușor pe pamant, ca frunzele toamnei, asternadu-se prin albume, pe ecrane, și pe pereti.

Acu, mai spre zilele noastre, copilul nostru, matur sadea, a inceput sa sucească pozele si prin păcatul ală de internet. Și tot sucind pozele, mai ales pe un zglobiu si ghiduș facebook, a gasit locuri, adrese, grupuri in care s-a intâlnit cu alti copii, si ei maturi la randul lor. A inceput sa le compare, sa mai deprindă una-alta, sa mai facă si cate o gluma, să-și largeasca pasiunea si cuprinderea intr-ale fotografiei.

Și într-o buna zi, ce s-au gândit prietenii lui iubitori de fotografie? Să-l puna de serviciu, sa povesteasca cum de s-a potrivit fotografia in viața sa. Le-a depănat cum crescut el mare cu cartonele, cum a trecut de la caseta cu fotografii, prin baie, prin digital si softuri, cum de-a ajuns pe facebook. Si iaca așa pe langa toate indeletnicirile vietii si-a văzut omul nostru viața si pasiunea in 2 poze si 5 cuvinte inghesuite intr-un format electronico-tabloido-amical. Roll filmul vietii sale adunase o sumedenie de amintiri. Dar cum sa pui intr-o stecluță toate esentele parfumurilor , caierul de amintiri, de miresme, de parfumuri, de imagini, de umbre si lumini, de culori, de doruri nerostite, reîntrupate in tot ceea ce a colecționat “sufletul ”.

Suntem adunați aici, toti copiii din noi, să ne cunoaștem, să ne jucăm, .. Sa fim mai apropiați intr-ale noastre, chiar daca viața ne-a risipit pe meleaguri indepărtate. Să ne minunăm cat de apropiați putem fi....

GREEN COURT, BUCHAREST

 Green Court, Bucharest

PREȚ MIC vs. PREȚ FINAL

Pic. Pic. Ud și rece pe pleoapa mea stângă. Deschid ochii din somnul acela profund, somn de duminică de dimineață. Până să îmi dau seama cât e de greu să te trezesti, aud și simt iar….PIC, PIC, PIC.

Mă trezesc. În patul meu, în dormitorul nostru, într-o dimineață de martie, 2016. Mișc capul. Picătura următoare cade pe pernă, lângă cap. Așternutul apretat scoate un pleosc sec și sfârâie. Privesc în sus. Către cer. Prin fereastra de mansardă, tip Velux. Luminoasă. E pe poziție, tot acolo unde o știam. Picureii de apă se preling de la unul din colțurile ferestrei. Le observ, uimit, periodicitatea. Pic….Pic…..Pic.

Îmi spun: “Velux! Imposibil”. Mă ridic. O deschid. Afară e soare, dar rece. Ultima șarjă de zăpadă, desantată acum 2 zile își vede de transformarea ei în apă și de drumul pe panta acoperișului. Scot mâna pe lângă toc, îndepărtez zăpada, verific tocul. Geometria lui pare neschimbată. Garniturile pe poziție. Culoarea lemnului. Totul pare OK. Închid fereastra. Stau în mijlocul patului și aștept. După un minut, o mică eternitate, văd cum se formează o nouă picătură. Și apoi de la capăt.

E duminică. Somnul dulce s-a dus. Pe cine să sun? Nu vine nimeni azi. Soția s-a trezit și ea. Nu m-a întrebat, nu mi-a zis nimic. Eu sunt constructorul în casă. A plecat să pună de cafea. Între timp suma picăturilor pe pernă a ajuns de mărimea unei palme. Mă duc la baie. Iau ligheanul. Îl proptesc bine între perne. Calcul balistic, poziționare. Gata. Acum colectez zăpadă topită într-un lighean de plastic, în patul din dormitorul meu. Cu reverb de tobe. Se aude bine. Ritmic. Numai eu nu mă simt bine. Cum voi rezolva problema???

Până mâine, luni, când se urnește toată țara, voi sta să schimb ligheanul, la intervale regulate. Până atunci gânduri, pseudo soluții: să ies pe acoperiș, cu ce mă urc acolo, ce voi reuși să văd, unde să intervin, cu ce scule, cu ce material???….O duminică ratată. O casă cu probleme. Un pacient fără diagnostic. Încă.

E luni. Sun la Velux. Raportez problema, transform raportul într-o reclamație, doar sunt în garanție, cei 10 ani se vor “închide“ peste 4 luni. “Alo, da. Da…... Va veni azi un specialist. Pe la ce oră? Nu știm, așteptați”. Și dupa 4 ore, adică repede, specialistul apare. Mutăm patul și ligheanul, punem scara, deschidem fereastra. Specialistul investighează preț de 5 minute. Coboară de pe scară. Privește la mine ca la un nepriceput și îmi spune ca fereastra basic GLZ e montată corect, garniturile la fel. Mă întreabă: “ce lucrări de mentenanță ați efectuat în ultimii 10 ani?”. Răspund nevinovat: “niciuna”. “Infiltrațiile au apărut între ramă și toc, datorită dizolvării benzii butilice de etanșare. Mai mult ca sigur că aveți aceeași problemă la toate cele 4 ferestre”. Bun. Avem diagnostic. “Și ce e de făcut?” Calm, seniorial, specialistul imi răspunde: ”Din poziția asta nu pot face fotografia. Dar când vom veni la intervenție vom începe cu fotografia. O vom depune la dosar.” “Buun. Și intervenția? Când va fi?” Profesional și sec, fără zâmbet, specialistul răspunde: “In 2-3 zile, dupa ce se topește toată zăpada de pe acoperis, ma sunați (pac, o carte de vizită) și venim. Însă trebuie să știți, deși aparent ferestra e în garanție, intervenția va fi contra cost. Asta deoarece cel care a montat fereastra, inclusiv cordonul butilic de etanșare, nu a realizat un montaj corect, ceea ce conduce la pierderea garanției. Cordonul butilic a fost montat într-atât de neconform încât bănuiesc că a fost un montator neautorizat”. Aici, la această alocuțiune, m-am enervat.

In 2006 am contractat construcția unei locuințe unifamiliale cu parter și etaj mansardat, în total 200 mp construiți, cu prețul de 100.000 de euro. Fara TVA. La negocierea cu dezvoltatorul am specificat niște opțiuni, printre care și ferestre Velux. 4 bucați basic GLZ. Dezvoltatorul a fost de acord, m-a facturat corespunzator, subliniind că la prețul respectiv, semnificativ, montajul va fi realizat de o echipă autorizată de producător, cu certificate, cu garanție de 10 ani, marfă de calitate, pentru o viata. “Life time”. Nu am comentat. Știam de ce imi doresc Velux. Și acesta trebuia să fie prețul. Și l-am plătit. Picăturile nu erau incluse. Respir adânc, tac, și imi fac planul cum să caut documentele, certificatele, să le prezint la momentul intervenției. Specialistul a plecat. Eu am rămas să aștept topirea zăpezilor.

După o săptămână de coșmar,  mutați într-un alt dormitor, cu ligheane după ligheane mutate și transmutate, cu documentele de calitate, certificatul și procesul verbal de recepție calitativă în dinți, primesc, zâmbitor, echipa. Ne ciondănim o jumătate de ceas, că e ba în garanție, ba cu plată, cu telefoane la firmă, garanția este respinsă, accept ca trebuie sa plătesc, că devizul va fi prezentat la sfarșit, vedem noi cât costa, un fel de poker pe demontate, ne apucam de treaba. Și astfel Epopeea a început.

Scări metalice, echipa pe acoperiș, echilibristica a doi băieți zdraveni. Văd cum se cocoșează țigla metalică sub greutatea lor, nu zic nimic. Ce să mai zic? Investigația. “Trebuie să desfacem învelitoarea pe tot perimetrul ferestrei, pe o distanță de circa un metru, ca să putem interveni”. Zic: “Bine, desfaceți”. De la buza jgheabului urc și eu, pe casă. Asist. Băieții încep operația pe cord deschis. Desfac table. Scot folia de protecție. Pe ea, puțin mucegai. Panoul de vată minerală dinspre colțul de jos al ferestrei este ud și tasat, mucegăit și el. “Trebuie schimbate folia și vata!!!” Răspund: “Hai să desfacem tot, să pot face o listă completă de cumpărături, să nu fac șapte drumuri la prăvălie”. Continuăm. Ei cu desfăcutul, eu cu privitul. Și lista începe să crească: șuruburile de prindere ale țiglelor metalice ruginite, garniturile lor, lipsă. In zona de contact  direct dintre șuruburi și tiglă, vopseaua e ușor sarită și se vede un guler de ruginită. Încep să mă minunez că au ținut și zece ani. Garanție pe țiglă de 25 de ani. Garanție pe șurub? Zero barat. Șuruburile nu erau cele recomandate. Erau altele, mai scurte și mult mai putin zincate. Mai ieftine deci. Astereala și cusacul de lemn de la baza inferioară a ferestrei o luasera și ele din loc, pe drumul putreziciunii. Lemn ud, putred, deformat. Vizibil. Forte, fortissimo.

În acel moment, după stupefacția de rigoare, am rugat băieții să monteze cordoane butilice de etanșare noi la toate cele 4 ferestre. O soluție tehnică ce s-a dovedit a fi complet neinspirată. Într-un final i-am rugat să se oprească, să închida “pacientul” la loc, cum or putea mai bine. Am băgat două cartușe de silicon pe la încheieturile ferestrei, cât să țină vreo doua-trei săptămâni, am mai pus și niște pustule de silicon pe ce rămăsese din șuruburi, la vechile găuri din țigla metalică și am intrat în perioada de provizorat. Echipa a plecat. Nici nu m-a mai interesat factura lor. Eu aveam alte gânduri, alte planuri.

Sunt constructor, de o viață. Am firma mea de 12 ani, am echipe, extrem de calificate. Sunt meseriaș în soluții de acoperișuri și detalii de etanșare. Doctor sunt.  Mă voi apuca de un mare RK. De reparații capitale zic. La nici 10 ani de cand m-am mutat într-o casa de 100.000 de euro. Fara TVA.

Și acum Epopeea pe scurt.

Am desfăcut tot acoperișul, am schimbat 30% din elementele de lemn ale șarpantei. În jurul tuturor ferestrelor. Am schimbat tot sistemul de termo și hidroizolație, am păstrat doar folia de drenaj și bariera de vapori, imputrescibile. “Plombele” nu se mai potriveau la culoare și găurile cu mărgele de rugină ar fi urmat să compromită orice efort. Și cum le-aș fi astupat? Am înlocuit toate cele 4 ferestre Velux, aflate in garanție, cu unele noi, mai scumpe și mai performante. Tâmplăria era putredă, compromisă. Diferența a costat mai mult decât prețul inițial de achiziție, evident. Montajul l-a făcut însăși echipa Velux. Pe lângă toate certificatele de calitate și garanție, am documentat cu fotografii și film toate operațiunile lor. Ca să îmi validez garanțiile, la o adică. Am schimbat și toată termoizolația din vată minerală cu 1,5 tone de fibre celulozice Isocell mărind secțiunea de la 10 la 15 cm. Pentru asta trebuit să dublez și șarpanta veche cu una noua din lemn încleiat. Am schimbat integral și învelitoarea din tigla metalică. Cu una premium, da?   Ca efect am obținut dispariția efectului de tobă în timpul ploilor și un comportament termic net superior al întregii case. După ce am rezolvat tot acoperișul am trecut și la interior: am refăcut toate finisajele interioare la tavanele si pereții din gips-carton, inclusiv vopsit-zugrăvit. Nu a scăpat nici parchetul pe care a trebuit să îl rașchetez și să-l lăcuiesc. Și cred că știți cum e: te apuci de la un petec dintr-un colț și pe urmă faci toata casa. Unde merge suta, merge și mia. Am refăcut întreaga anvelopantă verticală a casei. La aceea vreme termoizolația a fost realizată din polistiren expandat, grosime 5 cm, montată pe ”mămăligi”. Am suplimentat cu alti 10 cm, fixați mecanic în dibluri. Și am refăcut în totalitate finisajul exterior al pereților și al soclului. Operațiunile au durat 6 luni de zile. Și totul a pornit de la o picătură de apa și un cordon de etanșare butilic. The story of my life.

Între timp mi-am relocat familia într-o altă casă. Într-o altă parte de oraș. Alte trasee  pentru copii spre scoală, alt timp cheltuit, și multe alte “distractii”. Tot circul. Facturile de materiale și manopere au însumat 33.000 de euro. Fara TVA. O treime din prețul inițial. Plus alte costuri colaterale, greu de cuantificat. De nervi nu mai vorbim.

Și acum despre prețuri.

La momentul contractării locuinței nu am avut sentimentul că aș fi achizitionat-o la un PREȚ MIC, că aș fi făcut un chilipir. Dimpotrivă. Cu mentalitatea unui constructor, cunoscând foarte bine piața, am considerat că este un preț corect, pentru care urma să primesc produse și servicii de calitate. Setată fiind aspirația către calitate nu am negociat prețul. Am avut multe criterii de selecție. Am fost de bună credință. Numai că lucrurile nu au stat întocmai.

Știam că vor fi și alte costuri. Ale casei propriu zise. Știam că PREȚUL DE ACHIZIȚIE, cât de mic sau cât de mare, nu va reprezenta PREȚUL FINAL. Știam toate acestea și îmi făcusem un plan al meu, personal. Și socoteli. Însă matematica realității a fost alta. După reparațiile capitale, cu optimizările si cheltuielile de rigoare, impuse acum și de experiență, că să nu zic de pățanie, impuse și de progresul cultural-tehnic și tehnologic, am avut ocazia să constat că facturile de energie au alte valori. Mai mici. Am izolat casa mai bine și nu am  mai risipit energia și bugetul familiei. Am constatat, dincolo de lipsa picăturilor, că am obținut un confort termic plătind facturi de energie mai mici. Și vara, și iarna. Acum sunt liniștit și am planificat RK-ul peste 18 ani. Minimum. Dar am și un plan de mentenanță bine structurat.

În timpul glorioasei epopei mi-am revizuit părerea despre prețuri. Pretul final e la FINAL. Fie când dărâmi casa, fie când te duci tu. Mai am până acolo, așa că vă voi dezvălui componentele costului final. Pentru o perioada bine determinată de timp. Fac aceasta dezvăluire pentru toți cei care doresc să-și construiască locuința lor, și care dincolo de planificarea bugetară pentru dezvoltarea investiției, vor trebui ca atunci când își proiectează VISUL să fie cu picioarele pe pământ, cu gândul orientat și către bugetul de exploatare al casei. Cu gândul la costurile locuirii, ale confortului, ale uzurii și la tot ce va urma odată ce vă veți muta în casa visurilor voastre. O mai fac și pentru cei ce își planifică o reabilitare, sau un RK, sau o dezvoltare a imobilului, fie pe verticală, fie pe orizontală, așa cum am detaliat in articolele mele anterioare.

Trebuie să știti că în costul tranzitoriu ( iată o noțiune nouă) va trebui să cuprindeti:

Costurile de mentenanța, de intreținere.

Costurile cu reparațiile, mai mici sau mai mari.

Costurile de înlocuire ale materialelor de construcție, sau ale altor produse ce intră în echiparea casei, pentru că acestea nu sunt veșnice. Multe dintre ele sunt materiale organice, care îmbătrânesc. Altele corodează. Altele se deformează. Altele sunt distruse sau afectate de diverși factori: umezeală, variații de temperatură, îngheț, grindină, greutatea zăpezii sau a țurțurilor de gheață.

Costurile cu energia, cu respectarea indicelui de confort dorit.

Costuri secundare. Un acoperiș deteriorat, supus infiltrațiilor, poate genera defecte și stricăciuni structurii și finisajelor, chiar și instalațiilor. Un subsol prost izolat poate fi și el supus infiltrațiilor cu efecte dezastruoase asupra structurii și finisajelor, de cele mai multe ori iremediabile.

Costuri ocazionate de îndepărtarea zgomotului ploii sau al grindinei pe “toba” de tablă a învelitorii.

Costuri cu alte uzuri (crăpături, fisuri) cauzate de dilatarea și contractarea materialelor sau chiar de mișcări seismice, sau vibrații datorate traficului intens.

Un alt segment de costuri poate fi acela ocazionat de repararea unor daune produse de căderile accidentale de zăpadă sau de gheață, în lipsa  unor sisteme de protecție tip parazăpezi sau de degivrare ; daune provocate de fulgere și incendii, datorate lipsei paratrăsnetelor și a împământărilor.

Mai sunt chetuieli “indirecte” cauzate de funcționarea neconformă a casei, configurarea neconformă a unor detalii, cum sunt infiltrațiile prin locuri prost izolate sau punțile termice ce conduc la apariția condensului, materializarea umezelii excesive și deterioarea constructiei,

Și la final costurile “colaterale” ocazionate de deterioarea sănătății locatarilor prin boli cronice de gen astm, bronșite, TBC sau alergii dobândite prin inhalarea unui aer viciat de funguși și ciuperci. Nu mai vorbim despre depresii si nemulțumirea că nu locuim în casa mult dorită și visată, în care am investit mult si ineficient.

Atunci când colaborați cu arhitectul va trebui să configurați casa nu numai funcțional și estetic, nu numai din punct de vedere al rezistenței structurale, ci și din punct de vedere al rezilienței in timp, și din punct de vedere al sănătății. Va trebui să selectați cu grijă producătorii materialelor de construcție astfel încât durata de viață efectivă a produselor să se însumeze într-o durată de viață mare a construcției. Să fiți cu gândul la durabilitate și sustenabilitate. Să evaluați dacă firmele furnizoare de produse și servicii vor mai fi în piață să remedieze defecțiunile apărute în perioada de garanție/postgaranție.

PRETUL MIC nu este PRETUL FINAL.

Să luăm exemplul învelitorilor: de regulă după 15 ani de utilizare prețul final va fi  format din:

-prețul de achiziție,

- costurile de reparații și mentenanță în 15 ani  vor fi  de circa 10-30% din prețul de achiziție,

- costul de decopertare,

- costul de înlocuire a termoizolației,

-costul de înlocuire  parțială a asterelei,  a șipcilor și a altor elemente din lemn,

-costul de înlocuire a jgheaburilor, burlanelor și a sistemului lor de susținere

- costurile cu învelitoarea cea nouă ,

-costurile de transport și taxa de la groapa de gunoi pentru aruncarea deșeurilor rezultate.

Toate acestea sunt în valoare de circa de 150% -200% din prețul inițial de achiziție. Clientul, adica Dvs. veți plăti mai mult pentru materiale mai perfomate, mai sigure, poate chiar materiale premium. Dacă mai adăugăm și potentialele pagubele produse de infiltrații sau altele accidentale, valoarea tranzitorie după 15 ani de exploatare a construcției, partea de învelitoare, poate depăși cu ușurință de  2 ori prețul de achiziție.

Important este să stabilim că există o diferență între prețul de achiziție și prețul tranzitoriu dupa o perioadă semnificativa. Am ales o perioadă de 15 ani pentru ca în acest interval costurile sunt sustenabile, daca lucrările de întreținere, mentenanța au fost desfășurate cu success, pe parcurs. Dacă prețul de achiziție este cel corect diferența între acesta și prețul tranzitoriu este de 30%, ocazionată fiind de reparații și reabilitări, și de 20% din caza risipei de energie. Dupa 15 ani de utilizare pretul tranzitoriu este de cel puțin 1,5 ori mai mare decât prețul de achiziție.

Cu cât veți “tăia” mai mult din prețul corect de achizitie, pentru a ajunge la un PREȚ MIC, cu atât mai mare va fi diferența dintre PREȚUL MIC si PREȚUL TRANZITORIU.

Cu alte cuvinte aș spune că trecerea vremii este lupul din povestea celor trei purceluși. Depinde de Dvs. cât de protejați doriți să fiți atunci cand vine lupul. Depinde de Dvs. cât de mult doriți să vă factureze lupul.

Arh. Viorel Pleșca

SUPRAETAJARE. EPISODUL 1.

Zilele trecute am primit un set de intrebari scurte pe domeniul nostru din Facebook:

“Peste o casă veche, vreau sa ridic etaj. Se poate proiect si lucrare? Preț? Aproximativ 90 metri pătrați.”

Desi intrebarile sunt scurte si concise, raspunsurile nu sunt la fel de simple, si nu pot fi atat de scurte. De accea ne-am gandit sa descriem cadrul, de la general in particular, prin care poate fi abordata supraetajarea unui imobil.

Vom reveni la ceea ce se poate numi “interviul clientului” putin mai tarziu, pe speta de mai sus. Pana atunci va propunem o abordare complexa a acestui domeniu al extinderii unui imobil prin supraetajare.

Sunt cateva capitole pe care le vom aborda in ordine:

1.                   LEGISLATIE

Domeniul supraetajarilor este reglementat in primul rand de legea 50/1991. Vom face referire la forma sintetica (revizuita si adaugita) pentru data 19.01.2018., pe care o si atasam.

La Art.2.4. se mentioneaza “se pot emite autorizaţii de construire şi fără documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru: a1) lucrări de supraetajare a clădirilor cu încă un nivel, o singură dată, în suprafaţă de maximum 20% din suprafaţa construită desfăşurată a clădirilor, cu condiţia situării acestora în afara zonelor construite protejate sau a zonelor de protecţie a monumentelor, după caz.

Coroborand Art.2.4.a1) cu Art.2.4.a2) unde se mentioneaza ca se pot emite autorizatii de construire pentru ” lucrări de extindere a clădirilor sociale, de învăţământ, de sănătate, de cultură şi administrative aparţinând domeniului public şi privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, dacă extinderea se încadrează în prevederile regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general - PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat,î n vigoare” putem trage urmatoarea concluzie: supraetajarea in limita a 20% din suprafata construita desfasurata se refera la cladirile de locuit.

Un caz particular al supraetajarilor poate fi considerat varianta executarii lucrarilor de construire in mod etapizat.

In sensul ca pentru o constructie noua, inca de la faza de proiectare, este abordata o strategie de dezvoltare a imobilului din considerente logistice sau mai degraba financiare, sau de un plan de dezvoltare, de exemplu planificarea familiala, sau a afacerii. Insa aici toate detaliile sunt stabilite inca din faza de proiectare: solutia tehnica, structura, materialele de constructie, partiul arhitectural, cuprinzand functiuni, suprafete, volumetrii, culori.

Dupa cum stiti se stabileste o perioada privind valabilitatea autorizatiei de construire. Se poate prelungi. In anumite conditii, si ma refer aici, la aprobarea proiectului “in integrum”. Deci aceste detalii nu se pot schimba.

2.                   REGIM TEHNIC

Nici in cazul supraetajarii sa o numim “ocazionala” nu putem face chiar tot ce ne dorim.  Dincolo de respectarea regimului de autorizare de construire, avem prevederile Legii nr. 10/1995 privind calitatea in constructii.

La art. 5 se mentioneaza: Pentru obținerea unor construcții de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea și menținerea, pe întreaga durată de existență a construcțiilor, a următoarelor cerințe:

a) rezistență și stabilitate;

b) siguranță în exploatare;

c) siguranță la foc;

d) igienă, sănătatea oamenilor, refacerea și protecția mediului;

e) izolație termică, hidrofugă și economie de energie;

f) protecție împotriva zgomotului.

La Art. 6 observam: Obligațiile prevăzute la articolul precedent revin factorilor implicați în conceperea, realizarea și exploatarea construcțiilor, precum și în postutilizarea lor, potrivit responsabilităților fiecăruia.

Acești factori sunt: investitorii, cercetătorii, proiectanții, verificatorii de proiecte, fabricanții și furnizorii de produse pentru construcții, executanții, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici cu execuția, experții tehnici, precum și autoritățile publice și asociațiile profesionale de profil.

Cu alte cuvinte pentru un imobil vechi prima conditie devine “capabilitatea structurala”. Acesta trebuie sa fie apt sa sustina din punct de vedere structural supraetajarea.

Un caz particular ar fi ca insusi solul trebuie sa fie capabil, sa sustina aceasta extindere, sau daca nu exista aceasta capabilitate vor trebui realziate lucrari suplimentare de consolidare. Pe de alta parte modul si materialele din care este realizata constructia trebuie sa permita supraetajarea, sa permita jonctionarea, legarea rigida, a celor doua structuri. Aceste structuri trebuie sa fie compatibile.

De exemplu: daca avem o casa din chirpici sau din paianta, nu putem sa propunem o supraetajare.

Un alt exemplu: in situatia unei case din lemn, noua structura nu ar putea fi din beton armat. Dar chiar daca exista unele limitari, pot exista solutii. Acestea pot fi amanuntite de la caz la caz, numai pe baza unei expertize tehnice. Expertul, in baza a ceea ce expertizeaza, poate recomanda solutia sau solutiile. Ulterior proiectantii vor trebui sa respecte expertiza tehnica si solutiile asigurand din proiectare rezistenta si stabilitatea, precum si toate celelate capitole mentionate in lege pentru constructia nou rezultata, pe intreaga durata de existenta a ei.

3.                   RAPORT PRET-CALITATE

Pentru a angaja o oferta de pret putem aborda problema astfel:

-                      Eventual pretului releveului, Pretul expertizei, pretul proiectarii, pretul autorizarii

-                      Pretul consolidarii pe baza expertizei si a solutiei de consolidare, daca este necesara.

-                      Pretul supraetajarii in raport de maxim 20% din aria construita desfasurata, pe baza expertizei, a proiectului, a devizului ce insoteste proiectul

-                      Preturile lucrarilor conexe, posibile: desfacerea teraselor sau acoperisului, refacerea lor totala sau partiala.

Procesul de ofertare insusi este complex, dar ca orice proces poate fi detaliat si masurabil in timp.

La acestea se pot adauga, si o parte din ele devin obligatorii confrom legislatiei in vigoare, costuri suplimentare ocazionate de adaugarea izolatiilor tremice si hidrofuge ( poate cladirea veche nu avea termosistem), optimizarea consumurilor energetice ( desfiintarea sobelor si schimbarea sistemului de incalzire, schimbarea tamplariilor vechi din lemn cu unele contemporane cu geam termoziolant bi sau tristrat).

Asadar fata de complexitatea prezentata mai sus raspunsurile la intrebarile din inceputul acestui articol nu sunt foarte usor de dat, in maniera simpla cu care suntem obisnuiti pe Facebook. 

Dar suntem aici pentru a incepe un astfel de dialog.

Pentru a ajunge la un raspuns trebuie pornit de la ceea ce exista pe amplasament si de la ceea ce este cladirea, ceea ce se doreste, mediate toate prin prisma preverderilor legale si bineinteles a bugetului.

Echipa romeho.ME este pregatita sa ofere aceste raspunsuri prin prestatia serviciilor corespunzatoare.

“Interviul clientului” si “Interviul Furnizorului” vor incepe la fata locului.

In “deschidere” este bine sa aveti:

-          Informatii daca cladirea Dvs. este sau nu intr-o zona protejata,

-          Cartea tehnica a constructiei, care, asa cum prevede Art. 17 din Legea 10/1995, trebuie sa contina toate informatiile despre cladirea Dvs.: “Cartea tehnică a construcției cuprinde documentația de execuție și documente privitoare la realizarea și exploatarea acesteia. Ea se întocmește prin grija investitorului și se predă proprietarului construcției, care are obligația să o păstreze și să o completeze la zi; prevederile din cartea tehnică a construcției referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar și utilizator”.

-          Cladirea sa fie vizitabila pentru o scurta evaluare,

-          Descrierea aspiratiilor Dvs. cu privire la supraetajare. 

Dup aceasta prima intalnire specialistii nostrii va pot spune care sunt sansele ca extinderea sa aibe loc, care este drumul de urmat, si pe baza unor costuri medii de piata sa estimeze si un cost global al supraetajarii.

                                                                                                                                                Arh. Viorel Pleșca

                                                                                                                                                romeho.ME

LA O ȘUETĂ

fotografie selectata in Expozitia Virtuala de Fotografie "BLACK AND WHITE STREET STORY" organizata de "La Conacul Fotografilor".

GALAXII CU MII DE SORI

PANNING