Se afișează postările cu eticheta landscape. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta landscape. Afișați toate postările

miercuri, 22 ianuarie 2020


MALURI, GRINDURI SI COPACI

Sătui de ne-iarnă, pișcați doar pe alocuri de ger, am îndrăznit sa scoteam nasurile-afară, sa nu zăcem ca morți intr-un oraș stingher. Cu gândul ca răsăriturile sunt ratate in Delta Neajlovului, am ales sa prindem asfințitul. Așa că pe la prănzul mic eram pe maluri, cu camere si obiective, cu mănusile inutile și bocancii bine slefuiți in căutarea lumini, a ACELEI LUMINI, care sa facă din poza noastră ceva unic si irepetabil.
Nu fost apusul dorit, nu s-a strecurat discul solar printr-un buzunar la norilor. Dar a fost o zi specială, cu o lumină ciudată, nepământeana. Un aer curat si sticlos. Și niște culori pe masură.
A fost ceva unic și irepetabil.

marți, 7 noiembrie 2017

PICTORIȚA


    Intuind o bogăție de culori, ceva vrednic de a fi surprins si pus pe pânză, un peisaj de toamnă, mi-am pregătit de cu seara șevaletul, panze, peneluri, culori, ma rog...tot ce mi-ar fi trebuit sa ma ajute sa adun culorile, umbrele si luminile. 
    Noaptea nu a fost sfetnicul cel bun. Și asta pentru ca am tras cu urechea la foșcăiala frunzelor. M-am legănat deodată cu zefirul printre mesteceni si fagi, brazi si molizi.
    M-am trezit inaintea ceasului, am ieșit pe prispă inaintea zorilor. Am dat sa-mi iau trusa de pictură. Ma invârt de-a stanga, ma răsucesc de-a dreapta. Geaba. Nu-s. Rastorn casa cu hornul in jos. Ioc.
    Am invațat de mult să nu incerc sa explic...inexplicabilul. Așa ca am luat-o prin livadă, prin rouă, spre pădure, spre dealuri. M-am dus la intâlnirea cu sărbatoarea culorilor cu.... mâna goală.
    Ostenit si încântat m-am intors la asfințit. Am imbucat ceva si am căzut rapus.
    Mult după rasarit m-a trezit sunetul ploii strecurate printre frunze. Am ieșit pe prispă, cu gandul ca tocmai mi-am ratat picturile, că frunzele s-au scuturat si s-au gârbovit sub coroanele goale.
    Așa si  era.
    Am gandit sa ma consolez cu o cafea. Intru. Pe pereți o sumedenie de pânze, toate pictate. Toate savarsite. Mă frec la ochi. Cu inexplicabilul.  Revin cu găndul la cafea si mă duc sa o fac.
    Pe masă un bilet:
" Mă scuzați ca am dat iama in culori. Ceea ce v-am lăsat in dar.... sper să răsplatească deranjul. Mai trec in anul viitor. Cu stimă, Toamna"