POVESTEA TRANDAFIRULUI ROSU

Toamnă. Atracții fotografice spre culoare, lumină specială, filtrele de ceață. Am bănănăit prin parcurile orașului: Cișmigiu, Bazilescu, IOR, Titan, cautând "ceva"-ul acela, subiectul fotografic care sa-mi pună mintea și sufletul la treaba, să mă inspire, și să descopăr unicitatea unui subiect, unghi, lumină. Ceva.
Evident că le gasești. Parcă mai ușor toamna.
Am fost o primă dată în IOR ( Parcul A.I.Cuza). Cu bunul meu prieten Ami ( Adrian Radu Constantinescu). Ne-am dus dupa ceață. Ioc. Dar am prins soare, culoare si miscare. Capturi bune. Sănătoase.
Ne-am dus din nou, la o săptămâna distanță. L-am luat si pe Catalin Năstase, alt dement dupa poze. A fost ceață, pe urma soare, oglindiri, culori, rouă, frunze, rațe, lebede, panning, biciclete. De toate.
La a treia tentativă l-am "atârnat" și pe Bogdan Udrescu. Întâlnirea la 6,30 la statuia lui Cuza. Cu cafea, cu glume matinale. Surpiză. Ami întârzie nițeluș. Scuza? Cea mai bună din lume: Veronica, soția. "A vrut si ea să vină să facă poze cu mobilul".....
O luăm lela prin parc. "Hai pe un alt trase, să nu ne plictism...." zice Cătălin. Alegem direcția si ușor, ușor o luăm la vale prin ceață si întuneric. Cu camere, cu trepiede, cu pahare de cafea aburindă.
Veronica, detașată, o ia puternic și vesel înainte. Într-o mare rotondă, cu arteziana bine infiptă în centru, cu felinare puternice, irizații de la ceață, se dă drumul și la apă, bonus!, noi, baieții, ne luam țintele in vizor.
Veronica, cu mobilul, prin roua dominatoare din iarba, tot caută pe la tufane. La un moment dat mobilul clipocește. Zic: are treabă Veronica.
După câteva cadre cu expunere lunga, iau o cafea si mă trag ușurel mai aproape de Veronica sa vad ce pozeaza. Si pac! Minunea. Niște trandafiri, mai boboci, mai deschiși erau acolo. Roși, albi, roz. Oricum toti plini de rouă. Avea dreptate Veronica, ăsta subiect!!!!
Din momentul ăla vreo 30-40 de minute ne-am mutat cu toti pe tradafiri.
Dintre toate cadrele am ales și eu unul.
Și il dedic Veronichii, cu mulțumiri ca ne-a deschis ochiii, nouă, bărbaților, asupra unui subiect atat de frumos și delicat: Trandafirii.

MulțuMAX Veronica!

KING OF THE ROAD

Calea Victoriei are povestile ei.
Unele foarte vechi, alte doar vechi.

Dar povestile se plasmuiesc permanent. Iar cele ce se intampla sub ochii nostrii urmeaza sa le povestim, pentru a fi si ele duse mai departe.

Cine si-ar fi inchipuit in 1863 ca Drumul Brasovului va fi pavat cu piatra cubica din Scotia, si ca astfel se va asterne uitarea peste "Podul Mogosoaia" creat la 1692 de Constantin Brancoveanu?

Cine si-ar fi inchipuit la 1877 ca "Drumul Brasovului" unit cu "Ulita Mare spre Sarindar" se va numi Calea Victoriei?

Cine si-ar fi inchipuit la 1912 Calea Victoriei asfaltata?

Cine si-ar fi inchipuit Cale Victoriei fara "baietii cu ochi albastrii" acum 40 de ani? Sau....

Cine si-ar fi inchipuit Calea Victoriei doar cu sens unic, acum 30 de ani? Sau....

Cine si-ar fi inchipuit Calea Victoriei cu pista de biciclete, dus-intors, acum 10 ani? Cum ar fi fost sa feciorul la o plimbare cu bicicleta sau trotineta pe Calea Victoriei. Precis ca mama ar fi zis ca esti luat cu capul si ar fi ascuns bicicletele......

Viitorul ne mai rezerva surprize. Plimbati-va pe Calea Victoriei si transformati-le in povesti!!!!

BISERICA FORTIFICATA DIN SASCHIZ

"Pe locul unde altă dată se afla o bazilică romanică, s-a ridicat în 1493 o mare biserică fortificată în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei. Biserica masivă, construită din piatră de carieră, în stil gotic, este de tip sală, întărită cu 22 de contraforturi. Sala este foarte lată și lungă, iar corul este închis pe trei laturi. În 1496 a fost terminat corul bisericii, iar în 1525 toate lucrările au fost terminate. Un nivel de apărare a fost construit din cărămidă deasupra sălii și a corului, în mod similar fiind ridicate deasupra bolții stelate a sacristiei încă două niveluri. Biserica are trei portaluri^[3] cu ambrazuri terminate în arc frânt. Prin vestul bisericii se află două turnulețe din cărămidă prin care se face accesul în interior. Prin intermediul unor arcade late care sunt sprijinite pe retragerile contraforturilor este susținut parapetul etajului de apărare care mascheză gurile de turnare. Deasupra tuturor se ridică doi pereți de grosime mică care au rol în diminuarea pătrunderii proiectilelor aruncate din exterior. Pereții au prevăzute metereze la care se poate ajunge printr-un coridor din lemn. Înglobat în sistemul defensiv este și turnul sacristiei care se regăsește sub acelaș acoperiș al bisericii și care se ridică deasupra etajului de apărare cu 16 metri.

Asemănător cu biserica fortificată din Moșna, corul păstrează parțial boltirea originală prevăzută cu penetrații. Se poate vedea și coronamentul unui tabernacul care lasă impresia unei marimi considerabile similare cu cel din Moșna. Tot aici, se află două lespezi, una a preotului Martin Roselerus, ea fiind atribuită marelui sculptor Elias Nicolai și una mai veche a unui preot Conradus.

Relativ recent, în secolul al XIX-lea atât bolta navei cât și bolta corului au fost modificate înlocuindu-se bolțile semicilindrice cu penetrații. Ferestrele bisericii sunt în stil gotic târziu prezentând vederii muluri^[4] traforate precum și fragmente din rondele de sticlă înglobate într-o rețea de plasă din plumb. Odinioară, orga se afla deasupra altarului. În secolul al XVIII-lea, aceasta a fost relocată într-o tribună pe latura vestică, special construită.

Turnul de apărare are un aspect masiv și are prevăzute niveluri cu guri de tragere. El a fost construit la o distanță de circa 10 metri de sacristie. Ultimele caturi sunt ridicate din cărămidă, celelalte fiind din piatră. Transformarea sa în clopotniță s-a realizat o dată cu construirea turnului cu ceas din Sighișoara, în anul 1677. După puțin timp de la transformare a avut loc un incendiu care l-a distrus aproape în întregime. Trecând încă printr-un incendiu, aspectul pe care-l are astăzi se datorează refacerii sale din anul 1832. La fereastra etajului superior există o figurină numită Bogdan, care acompaniază bătăile ceasului.

Biserica evanghelică fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Date privind fondurile din care s-a construit edificiul religios provin începând din anul 1494 până în 1525, acestea menționând subvenții acordate de către "Provincia Sibiului". Există de asemenea și o indulgență papală acordată între anii 1503 și 1507, localitatea având de asemenea și scutiri de livrări de produse pentru armată ca și de încartiruiri.^[5]"- https://ro.wikipedia.org/wiki.

RUINELE UNUI TEATRU DE VARA