IZOLAȚII CU FIBRE DE CELULOZĂ

O solutie ecologica, durabila, eficienta, productiva. Sau cum sa ne izolam casele cu fibre sau fulgi de celuloza. Comparatiile cu stim din piata materialelor fono si termoizolante sunt usor de facut, asa ca hai la treaba sa aflam care sunt cele mai performante. Eu cred ca fibrele de celuloza s-au calificat in finala! 

La treaba! 

 Arh. Viorel Plesca
 

BALCONUL ÎNCHIS – NEVOIE SAU DURERE?

Cine nu știe ce înseamnă ”balcon”? Toată lumea știe. Dar oare toată lumea știe ce înseamnă un balcon închis?
Haideți să ascultăm o altă poveste a balconului.
Mi-a venit ideea să abordez acest subiect pentru că el este prezent în istoria culturii și civilizației de multă vreme.
E foarte dificil de stabilit cănd a apărut balconul în arhitectură. Încercând să identific perioada, am luat la mână diferite exemple din istoria arhitecturii. Le-am privit prin lentile diferite: istoric, stilistic, social, artistic si inspirational.

Construcțiile au două modalități distincte de comunicare cu exteriorul: ușa și fereastra.
Prin ușă, în principal, intră sau ies locatarii.
Prin fereastra intră sau ies, deopotrivă, volume de aer. Intră aerul proaspăt de afară, iese aerul viciat din interior, și odată cu acest schimb se face și un schimb de temperatură și umiditate.
Așișderea, intră în cursul zilei lumina. Pe timp de noapte sensul se schimbă. Lumina iese.
Când discutăm de lumină ne referim și la o „scăpare” spre exterior a privirii, către peisaj sau către perspectivele urbane sau rurale. Nu e mai puțin adevărat că și noaptea putem discuta de susținerea unui ax vizual, o ocheadă curioasă, iscoditoare, dinspre afară spre înăuntru.
Despre privirea spre exterior am putea discuta ca despre o extensie a locuinței, o excursie în peisaj, mergând de la gaura de acces in peșteră, fara bolovan și până la fereastra psihologică a lui Marcel Breuer.
De la acest important vector al locuirii, extensia vizuala și psihologică a spațiului de locuit, legatura cu exteriorul, până la materializare acestui concept au fost nevoie câțiva pași. Pași pe care omenirea i-a facut în două milenii.

Etapele au fost marcate de adaptarea și transformarea formelor similare generate de arhitectura diferitelor civilizații la necesităti diverse, din ce în ce mai complexe:
- Civilizația greacă cu celebrul pridvor al celor 6 cariatide de la templul Erechteion, construit pe Acropola Atenei, construit între  421-406 I.C. Probabil că s-au adresat unor nevoi functionale:
o optimizarea circulației aerului în climatul cald, mediteraneean
o filtrarea lumini naturale, diminuarea intensității ei la interiorul clădiri,
o îmbunătățirea regimului temperaturilor, mai ales în verile toride,
toate astea îmbrăcate în rafinamentul sculptural al epocii elenistice.
- Porticul templelor romane
o Deschise si generoase, monumentale
o Pentru care au preluat și funcția politică, devenind tribuna (locul de unde tribunii se adresau poporului roman) 
o Care a inspirat în evul mediu galeriile exterioare. Aceste galerii erau încorporate parterului unei clădiri, acoperite de etaj, deschise spre exterior printr-un șir de coloane ce sprijineau etajul.
o Galeriile exterioare au migrat apoi la etaj, micșorându-se un pic, sub numele de „loggia”.
- Goticul cu biforele și triforele lui, care nu s-au mărginit la ferestre. Au ieșit obraznice din perimetrul zidurilor in dantelării rafinate de citatele bizantine, ca la Palazzo Ducale din Veneția.
- Cerdacul turcesc, asimilat și pe teritoriul românesc, vizibil ca o „loggie”și la culele oltenești.
Ce ne spune etimologia cuvântului? Găsim 3 surse:
- Balcone: ețafodaj, schelă, în limba italiană
- Blacho: punte, în limba germană veche (saxona)
- Balkaneh: platformă, în limba persană.
Prin balcon se ințelege o platformă proiectata din zidul exterior al unei construcții, mărginit de un parapet sau de o balustradă. Această platformă poate fi sprijinită pe stâlpi, sau pe diferite „brațe”, în consolă. Grinzi din lemn, din metal, beton. Unele mai decorative, altele ba.
Arhitectul secolului al XIX-lea, Eugène Emmanuel Viollet-le-Duc, a sugerat că designul modern al balconului derivă din ceasul medieval - un dispozitiv anti-asediu care era montat pe un zid sau un turn al castelului, palatului, al catedralei, toate ale orașului.
Asta mi-a adus aminte  câteva turnuri cu ceas:
- Cel din Sighișoara, care dateaza din Secolul XIV.
- Turnul ceasului Astronomic din Praga, de la 1410.
- Turnul cu Ceas al Palamentului din Londra, primul construit la 1288.
- Turnul cu Ceas de la „Pallazo Vecchio” din Florența – 1353.
- Turnul cu Ceas sau Campanille di San Marco, Veneția – 1410.
Balconul îl regăsim în toate. Pare interesantă abordarea lui Viollet-le-Duc.

Știm acum de unde vine balconul. Poate ca ar fi la fel de interesant să aflăm și unde se duce. Care este traseul lui astăzi. Și la ce ar putea conduce în viitor.
Avem și posibile clasificări ale balcoanelor:
- balcoanele literare: vezi Shakespeare în tragedia „Romeao si Julieta”
- balcoanele pictate: seria lui Picasso, și celebrele balcoane ale lui Eduard Manet, Goya si Bonnard
- balcoane religioase: Vatican, balconul papal.
- Balcoane politice: balconul de la CC al PCR, balconul Operei din Timișoara, balconul Universității din Bucuresti.
Și clasificările ar putea continua după stilurile din arhitectura sau orice alte asocieri.

Insă în orice alte clasificări ați căuta nu cred că veți găsi categoria „BALCON ÎNCHIS”
Acesta nu este un obiect. Este un proces. S-a mai subtiat in ultimii ani, dar este inca de actualitate.
Spun că este un proces pentru că este un continuu. Se fac blocuri noi, se mută oameni cu obiective de progres, cu aspirații de evolutie, de creștere a nivelului de trai, a standingului social. Și ei încă inchid balcoane.
Sunt locatari noi care nu vibreză la arhitectura ansamblului de locuit. Cărora considerentul estetic nu le spune nimic. Nu le pasă. Deși locuiesc, trăiesc acolo.
Sunt alții care ignoră regulile. Unii brut și radical. Alții cu finețe. Unii închid balcoane cu termopane. Alții folosesc niște prelate transparente, fine, cu fermoar. Nu m-ar mira să aibe și telecomandă.
La ansamblurile rezidențiale mai noi știu că există interdicții la nivel de contract, deci ferme. Fără antene „farfurii” în balcoane, și fără balcoane închise.
Unii nu sfidează legea. Nuuuu!!! Fac proiect, se duc la primărie să il autorizeze. O parte din ei chiar primesc autorizația de costruire, si.... gata. Sunt pe treabă.
Alții,  la blocurile mai vechi doresc să își marească suprafața locativă, cum spunea ICRAL-ul pe vremuri. Sau suprafața utilă, cum am spune noi, arhitecții.  Ei contopesc sufrageria cu balconul mititel, făcut în vremuri de restriște, cu o lățime de un metru, mărind camera cu doi, trei sau poate 4 mp.  Să te ții ce creații poți vedea. E drept, doar din casă.

Cazuistica e bogată. Mai rău e ca uneori, din această dorință de cucerire de noi spații, au fost afectate și structurile de rezistență.
Sigur, sunt și alte elemente care te-ar împinge la închiderea balconului. Deși s-au mai restrâns și acestea.
S-au mai diminuat rufele puse la uscat. Progresie mare cu mașinile de spălat și cu uscătoarele pliante. Sau cu centrele de spălat rufe.
Sau mai diminuat și murăturile, dulcețurile și butoiul cu varză. Avem supermarket-uri cu de toate.
Nici scule prea multe, sau piese de schimb nu prea mai ținem în balcon. S-au cam dus Daciile. Service auto găsești pe toate drumurile, autoturismele sunt din ce în ce ai capsulate, lucrurIle au devenit foarte permisive in „auto after market”.
Bicicletele mai stau și prin parcări subterane, boxe, legate cu cheie în stative, mai ales dacă blocurile au și bodyguarzi în dotare.
A rămas praful. S-au intensificat sirenele de poliție, de smurd și de salvari. Poluarea e în creștere. Da, e firesc sa ne dorim sa ne ferim de ea.
Închiderea unui balcon pare a fi o soluție la toate aceste probleme, care, iată, nu au dispărut cu tot. Numai că soluțiile acestor probleme nu sunt închiderea balconului.

Spuneam ca BALCONUL ÎNCHIS este un proces. Pentru ca deși balcoanele au fost eliberate de dulapuri și de rafturi, azi încă se mai închid balcoane. PROCESUL CONTINUĂ!!!!
- în amplele operațiuni de reabilitare termică a fațadelor, proiectat, planificat si finantat.
- la dorința directă a locatarilor.
- cu primari sensibili la voința sau votul poporului.
- Legal și ilegal. Balconul închis are tentă politică și administrativă

Mai avem balcoane inchise și în ”patrimoniu”.  Ne omoară moștenirile din cartiere.
Această REMODELARE a pornit de fapt de la modele și necesități.
Modelele le-am amintit mai sus. Necesitățile de azi sunt de un fel, cele de măine intr-un altfel. Si necesitățile sunt în schimbare. Vin la pachet cu progresul. Știu 2 apartamente în București cu balcoane cu televizor. Închise. Și cu televizor. Smart. E adevărat că în apartamentele respective mai coexistau alte trei televizoare. Fiecăruia după necesități si posibilităti. Aceste doua noțiuni ne conduc către marile contraste.

Toate acestea au lăsat mari urme în cultura popoarelor. Pentru că trebuie să știți că nu este un fenomen singularizat doar pe teritoriul României. L-am întâlnit în Rusia, Polonia, Bulgaria, Serbia. L-am văzut și în Franța, și în Italia. Nu mai spun de Brazilia sau Cuba. Un fenomen omniprezent, care a negat cumva standardele, uneori prea zgârcite. Care a negat chiar priceperea arhitecților de a înțelege toate necesitățile locatarilor. Care a confirmat inadaptabilitatea bugetelor în locuințele colective. Fenomen care pune încă un semn de întrebare asupra locuirii colective însăși.
Oamenii s-au descurcat cum au putut, cum au știut, cu ce-au avut la îndemână. Până la urmă nevoia este cel mai bun profesor, la fel cum foamea este cel mai bun bucătar.
Balconul închis a devenit o afacere pentru specialiști: proiectanții. Și deopotrivă pentru nespecialiști: locatarii. E concurenta mare. Arhitecții, dezvoltatorii trebuie să acorde mai multă atenție necesitatilor, aflate și ele în permanenta schimbare.

Atăta vreme în care nu se vor împleti atenția proiectantilor cu interesul administrației și cu bugetele dezvoltatorilor intr-o manieră echilibrată, prin care balconul să fie adaptat la gusturi și nevoi, optimizat, valorificat și acceptat așa cum a fost conceput și realizat, “BALCONUL ÎNCHIS” va rămane un proces.
Cand  aceasta împletire se va întampla balconul se va deschide și va deveni un obiect. Un obiect frumos, așa cum s-a întâmplat de multe ori in istoria arhitecturii.

Arh. Viorel PLESCA
Membru OAR

5 LIMITĂRI ALE STRUCTURILOR METALICE UȘOARE

Azi vom încerca să descoperim care sunt limitările structurilor metalice din profile subțiri.

Nu am găsit prea multe, nu par a fi foarte grave,  dar datoria pe care ne-o asumăm este să le enumerăm și pe acestea, considerand că e bine să le cunoașteti dinainte de a vă confrunta cu ele.

E bine să cunoașteți aceste limitari ale structurilor metalice ușoare pentru că atunci când veți avea un amplasament și veți începe discuțiile cu proiectanții, arhitecți și ingineri, veți ști deja și ce vă doriți despe casa Dvs. dar în același timp si căt vă veți putea întinde.

Cum casa Dvs. va fi o rezultantă între visurile Dvs., creativitatea proiectantului și tehnologiile avute la dispozitie, toate într-un anumit context financiar, e bine să gestionați echilibrat disputa între menționatele „puncte cardinale”.

Așadar, iată lista cu limitările structurilor metalice din profile subțiri :

1.DESCHIDERI MAXIME 6 m. În plan orizontal limitările structurilor metalice ușoare se referă la deschideri maxime de 6 m. Există și un „antidot”. Putem alipi două module de câte 6 m utilizând o suplimentare pe axul simetric cu o grindă specială, un profil metalic laminat, largind prospectul la 12 m. Lungimea poate fi nedefinită, tunelară, putând să rezulte oricând o hala cu deschiderea de 12 m x 100 sau mai mult.

2.ÎNĂLȚIMEA MAXIMĂ P+2. În zonele din România cu un profil seismic mai sensibil, cum sunt Vrancea, Galați, București regimul de înălțime P+2 ( parter plus 2 etaje) este un maxim. Însă în zone ceva mai liniștite gen Timișoara, Arad, Cluj, Oradea P+3 ar putea fi un maxim al regimului de înălțime. O locuință izolată individuala de P+2 pentru o familie este mai mult decat rezonabil. Dacă din diferite motive vor trebui luate în considerație 2 familii aveți și aici un antidot: 2 locuințe cuplate.

3.DESIGNUL LINIILOR LIBERE SAU CURBE – Este limitată utilizarea în însăși structura casei a unor planuri curbate, rotunjite, delimitate de așa numitele linii libere, linii ce pot delimita niște spații mai fluide, mai puțin supuse rigorilor unghiului drept. Și asta deoarece profilele nu se pot îndoi, profilele nu pot fi curbilinii, suprafețele sau muchiile pot fi curbate doar prin compunerea unor segmente mici și drepte, reunite în linii frânte care pot părea curbe. Rezolvarea vine însă din „butaforie” – cu orice tip de placări interioare sau exterioare: cu panouri din tablă, OSB, gips carton. Și cu siguranță vom putea obține ziduri curbe sau bolți în cadrul unei structuri metalice din profile subțiri indoite la rece, tributare și iubitoare de unghiuri drepte.

4.COLAPS TIMPURIU LA INCENDIU. Comportamentul în siguranță în situația unui incendiu este limitat la două ore, sau maxim trei, în măsura în care incendiul atinge temperatura de 600ᵒC, pragul colapsului acestor tipuri de structuri. De aceea este de dorit să vă asigurați:

-          Fie că utilizați un sistem de protectie care să lungească durata comportamentului în siguranță la incendiu;

-          Fie că puteți evacua casa foarte repede,  căile de evacuare fiind scurte și directe;

-          Fie că drumurile de acces către proprietatea Dvs. sunt libere și nu sunt blocate de tot felul de mașini parcate alandala, că acestea sunt calibrate corect din punct de vedere dimensional și că nu exista alte elemente care ar putea încurca sau stânjeni circulația autospecialelor de pompieri;

-          Fie că alegeți un teren cât mai în vecinătatea unei unități de pompieri.

Evident că la toate cele de mai sus se va adauga o conduită exemplara a locatarilor în ceea ce privește protecția la foc, ceea ce este de dorit în fiecare casa din lume, indiferent că este o structura din lemn, din beton sau din structuri metalice ușoare .

5.LUNGIMEA CONSOLELOR  MAXIM 2 m -  aici ne referim în special la balcoane, unde consolele pot avea maxim 2 m, distanță care poate doar să scadă în funcție de ce tip de balustradă poate avea un balcon, ce tip de planșeu, ce secțiune și ce greutate are planșeul aflat în consolă. Faptul că nu avem un balcon mai lat nu pare a fi o problemă. Avem o casă cu curte. Terasele pot rezolva ideal problema. Fie o terasă la nivelul solului, acoperită sau descoperită, în relație directă cu pământul și iarba, fie o terasă peste parter într-o relație mai apropiată cu cerul sau cu orizontul, peisajul sau natura, sau poate chiar cu trecătorii dacă priveliștea este la stradă. Oricum trecătorii nu se vor prinde că Dvs. v-ați făcut o terasă în loc de un banal balcon datorită  limitărilor structurilor metalice din profile subtiri.

Se poate presupune că experiența și documentarea noastră să nu fie exhaustivă. Dacă din cunoștiințele și experiențele Dvs. ar rezulta și alte limitări ale structurilor metalice ușoare vă rugăm să ne scrieți pe povestidinsantier@gmail.com

Luate toate la un loc aceste limitări pot părea grave și decisive în ideea de a NU alege această soluție structurală. Dar așa cum spunea Ing. Catalin Bordei: ”Nu există soluții perfecte. Există soluții optime și toate au avantaje și dezavantaje”.

În definitiv viața este o înșiruire de alegeri.

Iar noi aici, la Povești din Șantier, am încercat să vă furnizăm toate criteriile de selecție, mai bune sau mai puțin bune, pentru a vă da ocazia să faceți CEA MAI BUNĂ ALEGERE PENTRU DUMNEAVOASTRĂ.

Pâna una alta aveți o temă: să vă întocmiți lista cu tot ceea ce vreți să introduceti in casă. Mobilier, echipamente, covoare, haine, sculpturi, tablouri, căzi de baie si jacuzzi, tot, tot, tot. Aceasta listă se va înmâna proiectanților, arhitecți și ingineri, încă de la prima întâlnire.

Aaah, sa nu uit. Menționați în listă și animalul de companie, chiar dacă acesta este un ......elefant .

Vedem noi pe urmă din câte mișcâri il bagi în.....casă.

Arh. Viorel PLEȘCA

Membru OAR

La finalul primului nostru interviu Prof.Dr. Arh. Augustin Ioan a oferit câte 3 sfaturi pentru fiecare din părți: clienții și arhitecții lor. A ilustrat scara lucrurilor printr-o mică poveste cu Gheorghe Dinica. S-a dus într-o seară la ”Șarpele Roșu”. Văzând ca nu e nici o masă liberă s-a întors și a zis: ”Țară mică, locuri puține”. Nici clienții, nici arhitecții n-au de unde să fie. Ăștia sunt. Dar asta nu înseamnă ca fiecare nu poate să își dorească mai mult!!!! 

Ai ratat primele 3 episoade?
Nu-i nimic. Gasesti totul, chiar si ceva in plus pe canalul nostru din You Tube si pe www.povestidinsantier.ro

 Arh. Viorel PLEȘCA Membru OAR 

POVESTEA CASEI ȘERBAN                                                                                                    -teaser-

O vorbă din bătrâni spune că nu trebuie să faci umbră degeaba pe fața Pământului. Dacă vrei să lași ceva în urmă trecând prin viață va trebui să sădești un pom, să  contruiești o casă și să faci un copil.

Pomul se înalță și dă rod,  casa devine adăpostul unde familia se dezvoltă armonios, locul unde copilului îi cresc aripile și de unde își va lua zborul pentru a-și găsi drumul în viață.

Se pot întampla multe în casa ta și în bătătura ei. În complexitatea vieții contemporane, putem adăuga și alte activități ce se pot desfășura ACASĂ. Acasă se nasc și cresc pasiuni. În „adăpostul primar” apar și se dezvoltă și coordonatele spirituale:

-          copiii învață să deseneze, sau să cânte la un instrument,

-          mama își poate dezvolta aptitudinile culinare, sau poate picta, sau poate țese un goblen,

-          iar tatăl își poate exercita pasiunile într-un hobby lucrativ într-un atelier mecanic, de tâmplărie, sau ludic jucând biliard sau făcând fotografie.

Toate acestea pot reprezenta „programul de viață” al unei familii.

Dacă ar fi să parafrazez vorba bună din bătrâni aș adăuga ”la pom, casă și copil” și pasiunile.

Toate acestea, împletite, reprezintă VISUL.

În epidoadele următoare ne-am propus să ne băgăm în sufletul unei tinere familii și să vă arătăm cum li se întâmplă Manuelei, Ilincăi si lui Cristian, să viseze cu ochiii deschiși. Să vă povestim despre cum se poate țese o poveste în jurul unui VIS.

Deși sunt niște visători, pașii pe care îi fac pentru construirea căminului sunt bine ponderați, bine articulați.  Există un program de viață, un plan de casă, acțiuni bine documentate pe baza unui sumar bogat de informații tehnice, pe baza acumulărilor de cunostiințe și experiente, pe baza unor bugete de bani și de timp, ce se adună toate pentru construirea unui imobil, ce va deveni un adevărat CĂMIN. 

Vom vedea cât de multe detalii trebuiesc controlate pentru construirea căminului, pentru transformarea visului în realitate.

Și vom depăna împreună o Poveste din Santier.

Arh. Viorel Pleșca

”Poftiți vă rog!”

Schiță de schiță

Plan de Situație

Secțiune

Perspectiva din grădină

Pe ”prispă”, fetele

Vol d 'oiseau

Șemineu - Visul 1

Masa de biliard - Visul 2

Ilinca și Manuela

Ilinca plânge

Accesul principal

Parcarea

Intrarea

Pergola

”Veranda”

Fațada de acces

Ce se vede din vecini, azi

Ce se vede din stradă, azi

Fațada de acces, din proiect

Detaliile fațadei de acces

Perspectivă exterioara

Să bem un pahar cu apă

Șă ne odihnim, nițel....

Vă invităm joi, 20 Februarie 2020 să vizionați primul episod din Povestea din Șantierul familiei Șerban, str. Brazi 47, Brănesti, Ilfov, Romănia.  

GENEROASA TOAMNĂ

Nu îmi aduc aminte când să fi fost o toamnă atât de generoasă in paleta ei de culori, în dimineți le cețoase. Dimineți în care simți ca aerul are corporalitate.
Să simți că dacă te lași atras de curenți poți ajunge in vâltorile inundate de lumini străvezii de dulci, umbre moi si nuanțate, si culori topite in miere.

Pașii sunt mai rari, mai tărșiți, mai zăbavnici, mai adânciți in cleiul auriu al toamnei.
Deși stii ca o poți lua cu tine la pachet pe draga, colorata toamna, știi că dai un click și că o poți duce cumva, cu tine acasă, îți permiți lentoarea, ești generos cu tine, îți faci cadou câteva clipe lungi sa o miroși, să te impregnezi de umezeala ei frumos mirositoare.

Câteodata chiar te rogi sa fi fost cineva mai gospodar, să fi adunat frunzele si să le fi dat foc. Atăt pentru fuioarele fotografice, dar si pentru mirosul care iți aduce aminte de copilarie, cand incepeai școala, de adolescența, când te luai de mana cu o fată, prin parcuri sau prin păduri.

Ei, din toată aceatsa generozitate a Toamnei 2019, nu am putut sa mă abțin și m-am infruptat cu nesaț. Și pentru că noi românii avem vorba ceea ”dar din dar se face rai” m-am gândit sa fiu generos la rându-mi, mai departe, si să vă încânt și pe voi cu un buchet de fotografii de toamnă

MALURI, GRINDURI SI COPACI

Sătui de ne-iarnă, pișcați doar pe alocuri de ger, am îndrăznit sa scoteam nasurile-afară, sa nu zăcem ca morți intr-un oraș stingher. Cu gândul ca răsăriturile sunt ratate in Delta Neajlovului, am ales sa prindem asfințitul. Așa că pe la prănzul mic eram pe maluri, cu camere si obiective, cu mănusile inutile și bocancii bine slefuiți in căutarea lumini, a ACELEI LUMINI, care sa facă din poza noastră ceva unic si irepetabil.
Nu fost apusul dorit, nu s-a strecurat discul solar printr-un buzunar la norilor. Dar a fost o zi specială, cu o lumină ciudată, nepământeana. Un aer curat si sticlos. Și niște culori pe masură.
A fost ceva unic și irepetabil.