Se afișează postările cu eticheta fall. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fall. Afișați toate postările

joi, 23 ianuarie 2020



GENEROASA TOAMNĂ

Nu îmi aduc aminte când să fi fost o toamnă atât de generoasă in paleta ei de culori, în dimineți le cețoase. Dimineți în care simți ca aerul are corporalitate.
Să simți că dacă te lași atras de curenți poți ajunge in vâltorile inundate de lumini străvezii de dulci, umbre moi si nuanțate, si culori topite in miere.

Pașii sunt mai rari, mai tărșiți, mai zăbavnici, mai adânciți in cleiul auriu al toamnei.
Deși stii ca o poți lua cu tine la pachet pe draga, colorata toamna, știi că dai un click și că o poți duce cumva, cu tine acasă, îți permiți lentoarea, ești generos cu tine, îți faci cadou câteva clipe lungi sa o miroși, să te impregnezi de umezeala ei frumos mirositoare.


Câteodata chiar te rogi sa fi fost cineva mai gospodar, să fi adunat frunzele si să le fi dat foc. Atăt pentru fuioarele fotografice, dar si pentru mirosul care iți aduce aminte de copilarie, cand incepeai școala, de adolescența, când te luai de mana cu o fată, prin parcuri sau prin păduri.


Ei, din toată aceatsa generozitate a Toamnei 2019, nu am putut sa mă abțin și m-am infruptat cu nesaț. Și pentru că noi românii avem vorba ceea ”dar din dar se face rai” m-am gândit sa fiu generos la rându-mi, mai departe, si să vă încânt și pe voi cu un buchet de fotografii de toamnă

marți, 7 noiembrie 2017

PICTORIȚA


    Intuind o bogăție de culori, ceva vrednic de a fi surprins si pus pe pânză, un peisaj de toamnă, mi-am pregătit de cu seara șevaletul, panze, peneluri, culori, ma rog...tot ce mi-ar fi trebuit sa ma ajute sa adun culorile, umbrele si luminile. 
    Noaptea nu a fost sfetnicul cel bun. Și asta pentru ca am tras cu urechea la foșcăiala frunzelor. M-am legănat deodată cu zefirul printre mesteceni si fagi, brazi si molizi.
    M-am trezit inaintea ceasului, am ieșit pe prispă inaintea zorilor. Am dat sa-mi iau trusa de pictură. Ma invârt de-a stanga, ma răsucesc de-a dreapta. Geaba. Nu-s. Rastorn casa cu hornul in jos. Ioc.
    Am invațat de mult să nu incerc sa explic...inexplicabilul. Așa ca am luat-o prin livadă, prin rouă, spre pădure, spre dealuri. M-am dus la intâlnirea cu sărbatoarea culorilor cu.... mâna goală.
    Ostenit si încântat m-am intors la asfințit. Am imbucat ceva si am căzut rapus.
    Mult după rasarit m-a trezit sunetul ploii strecurate printre frunze. Am ieșit pe prispă, cu gandul ca tocmai mi-am ratat picturile, că frunzele s-au scuturat si s-au gârbovit sub coroanele goale.
    Așa si  era.
    Am gandit sa ma consolez cu o cafea. Intru. Pe pereți o sumedenie de pânze, toate pictate. Toate savarsite. Mă frec la ochi. Cu inexplicabilul.  Revin cu găndul la cafea si mă duc sa o fac.
    Pe masă un bilet:
" Mă scuzați ca am dat iama in culori. Ceea ce v-am lăsat in dar.... sper să răsplatească deranjul. Mai trec in anul viitor. Cu stimă, Toamna"